Pecetluite.

Cu paşi pustii mă-ndrept pierdută

Pe străzi cu felinare moarte;

De ceţuri mi-e pecetluită

Văpaia ochilor în noapte.

Şi merg alene printre ganduri

Printre alei, cu pas mărunt,

Flori triste stau pe-aceleaşi randuri

Balade-amare-mi trec prin gand

Obloane grele, ca de fier

Îmi poartă gandul peste-acele

Amintiri ce nu mai pier

Din ochii inimii mele…

Tragism

Suflet orb, inimă crudă, ochi mirat

de-un neadevăr

Curtat!

Desfrau în iluzii-nsetate de-un tragic

infinit amor

Uşor!

Întuneric luminat de-a razei speranţă

fără de

Cutezanţă!

Făr` de titlu

Spre zări, croiri de fildeş,

Priviri se-adună-n iureş,

Urlete mii se strang pe buze-

Dezlănţuiri tot mai confuze.

Te vreau, te simt, te-alung

Din gand. Involuntar strang

În pumn, o dulce rază de argint.

Îl deschid, îşi ia avant!

Ce-are a face lumea toată?

E doar o simplă mişcătoare gloată!

Ca orbii ne-am amestecat în ea.

Regret! Ascultă chemarea mea!

Sfarşitul e acelaşi: Moarte!

Hrănim cu-amăgiri fierbinţi

Un suflet putred de dorinţi

naive, vaste şi deşarte…

Sfarşitul e acelaşi : Moarte !

Noi vrem s-atingem culmi înalte,

Să ne simţim învingători,

Uităm ce ne e scris sub Sori:

Sfarşitul e acelaşi : Moarte !

Noi nu ne duelăm cu săbii,

ci cu minciuni – false cuvinte –

Cand toţi tanjim după victorii,

Sfarşitul e acelaşi : Moarte !

Pe orice drum te-ai îndrepta

Cu-n pas ce poate şovăieşte,

dar pururi călăuza ta,

sfarşitul e acelaşi : Moarte !

Ascunşi sub trupurile-ceară

Urzim idei necugetate,

Pană cand sufletul ne zbiară :

Sfarşitul e acelaşi : Moarte !

Răsuflăm cu uşurinţă :

Trece o zi – o biruinţă !

Deşi-o trăim cu voluptate,

Sfarşitul e acelaşi : Moarte ! 

Zidiri de remuşcări

In speranţa că Iubirea

nu va-ntampina impas în zidirea

micilor franturi de vis,

meschin Paradis

compromis,

Încerca-voi vrednicia cea solemnă

de-alaltăieri ,

s-o transform,să fie demnă,

la speranţe şi visări !

Uitări

scăldate într-o imensă vanitate

le învii cu voluptate,

remuşcări !

…de-o iubire înviată..