la 4 mai 2011 la 20:08
după propria-ţi făptură,
precum glasul meu nedres
jinduie o băutură,
Ori precum negura bolţii -
mîngîierea razei lunii,
Ori ca tonica albină,
ce-şi îndreaptă al său zbor,
iute-iute la stupină,
plină de polen uşor.
Fie ca negura rece,
tot voind să se nutrească
din luminile dibace,
ca să poată să renască...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu